• POEZII

    aventurile omului colivie

    mamă îți spun sincer,eu n-am crezut că mi-au ieșit vreodată.simteam că e ceva de care nu m-am prins.mă citeam uneori șinu înțelegeam de ce nu devenea.– ca un copil care scuipă-n țeava aia de corneteși se întreabă ce-a făcut prost,de nu a zburat sărăcia aia până în celălalt capăt al străzii. morții lui de scris. am avut mereu impresia că am furat,destul cât să se vadă că sunt altfel. :)să mă văd eu în apă, liniștea din umbra ploii.scriitor de weekend – superstar de nichel.super amalgam de umor și anxietate,supe amare de tratat răceala lumii. e unu și puțin, eu unu și puțin.uite-mă cum scriucu noapte-n cevicalăca un bisturiu –…

  • POEZII

    anul nou în Rahova

    Asta nu e pentru tine, o scriu să nu uit. Nu mai țin minte bine vârsta acestor amintiri,de parcă am avut aceeași vârstă toată copilăria mea. Era ajunul anului nou, aveam strânși bani de la colindat și m-am gândit să mă duc în spatele blocului meu la un magazin pe care îl numeam „baraca”, să le cumpăr un fel de cadou părinților mei. I-am luat lui tata un Gauloises Blonde roșu, pachet mare, lat – îi cerusem vânzătoarei cele mai scumpe țigări, iar mamei mele un săpun Camay, unul roșu – tot cel mai scump. Au fost foarte surprinși – parcă le luasem mașini decapotabile. Am repetat acest obicei ani…

  • POEZII

    victima

    Tot ce scriu e parcă prea puțin,prost și ieftin, cersetor de compasiune,aproape mentor în asta cuaceeași placă de peste 10 ani, aceeași confuzie, aceeași victimă.Na talent. Aștept maturitatea ca o proastă, în față la Unirea.Știu că nu mai vine.Da sunt prea mândră,să plec așa aranjată acasă.Mă gândesc la tot ce ascultși îmi mângâi potențialul,ca pe un biet ogar gras.Sunt cumva sătul de toatepoveștile noastre desprevechii noștri prieteni. Despre el, ei, ele, voi,cum era atunci,marea găleată de planuri,decizii.Tot ce “credeam”că am făcut bine. Sunt coada lungăa tuturor greșelilor melepentru care am uitatsă vă cer ierare.

  • POEZII

    o casă în care pot să alerg

    *Text scris special pentru spectacolul cu același nume din cadrul festivalului de muzică de cameră KamerArt Experience, ediția 2019. Versurile au fost scrise pe cele cinci mișcări ale cvintetului de pian al lui Alfred Schnittke și interpretate în cea de-a 3-a zi de festival de către actrița Elisa Pîrvan în timpul cvintetului. O variantă audio aici. I Mereu mi-am dorit o casă în care pot să alerg. Acolo,mă duc doar când sunt sigură și așteptsă simtpulsul din aer, cum cad bătăile din pieptși se transformă-n pașiși simt că te alerg. Și te aleg,Și te tot caut,Și mă caut,Și te pierd. Și se scutură lumea din mine,ca dintr-o coajă fără sensuri.Țăndăridin…