Author: Oza

"Și într-o zi,
tati a împușcat
pe toooată lumea.
Că nu mai suporta
Să-i vadă
cum se risipeau."

Are 35 și mai nimic.
O femeie frumoasă și deșteaptă,
cu dinți frumoși și gastrită.

merg pe,
acoperișuri ca un jepcar,
măcar sunt modest și local.
pâlpâie murdar, becul pe culoar,
scoate un cântar, omoară un gândac.

morții mei, șansele, lumea mea, oasele, 
toții

stai și citești de pe o foaie,
că nu te-a ajutat niciodată memoria.
strici propozitii,
stâlcești munții,
ești ascultat dintr-un tip nou de milă.

te uiți atent și vezi cum pe unii îi

lume nisip,
da nu-i nimic.
luntrea-i de timp,
un ceas ca o felie sub cuțit,
senin sinistru, soare mic,
nu înțeleg de ce e frig,
numele-i mic,
lume nisip.

el mă iubește cum îl merit,
rămâne

Se vede de la o poștă,
Ca o curvă,
Toată mascarada.

- Părinte,
Începe să-l tragă lumea înapoi
Din pământ și noroiul stă 
Ca dintr-un gât să îl scuipe.
Nu știu cât mai pot