Author: Oza

stai și citești de pe o foaie,
că nu te-a ajutat niciodată memoria.
strici propozitii,
stâlcești munții,
ești ascultat dintr-un tip nou de milă.

te uiți atent și vezi cum pe unii îi

lume nisip,
da nu-i nimic.
luntrea-i de timp,
un ceas ca o felie sub cuțit,
senin sinistru, soare mic,
nu înțeleg de ce e frig,
numele-i mic,
lume nisip.

el mă iubește cum îl merit,
rămâne

Se vede de la o poștă,
Ca o curvă,
Toată mascarada.

- Părinte,
Începe să-l tragă lumea înapoi
Din pământ și noroiul stă 
Ca dintr-un gât să îl scuipe.
Nu știu cât mai pot

Asta a început ca o poezie despre Dumnezeu,
Care s-a schimbat pe drum.
Ca și el de altfel.

Mă gândesc uneori dacă
Voi apuca să revăd cumva
toate aceste lumini
cărate cu greu până aici.

Și uneori mă-ntind peste scris,
Ca o scândură lungă cu ancoră.
Mă scutur de sfori și învins,
Sorb marea care mă apără.

Fă banii, banii, fă banii, banii.
Fă banii, banii pentru