• POEZII

    speciala

    ladi dadi, de luni bune tati,bagă la păcăneleși îl sună toți țiganii. am un sentiment ca un tub de cremă veche,totul se fură, nimic nu mă pierde.  pe de-o parte și de alta,nu scriu ca să-l văz pe Blaga,cel puțin nu aici și oricum prefer transfer. spuneam k un poponar:fă-i să râdă – or să fie buni cu tine! am făcut și gluma asta,am făcut 33 cu bine.bravo Tavi!  da tu nu vezi ce contează,urăsc să te văd grasăsătul să fiu singurul – care nu te vrea proastă. frații peste toate, familia peste toate,până dai de niște bani,și te duci în morți tăi să dai în morții lor de aparate. VIRGULE, MULTE VIRGULE, viața…

  • POEZII

    bărbatul din mama lui

    am întâlnit odată un bărbatcare locuia în interiorul mamei sale.  undeva între inimă și stomac.  nu avea o casă mare,dar nu putea să se plângă:nu plătea chirie, nu plătea întreținereși din stomacul mamei picura destul să se sature și el. într-o zi mama a deschis gurași a făcut loc unui alt bărbat.doi bărbați în aceiași casă nu e bine,omului i s-a făcut rău și mama a fost nevoită să scuipe afară bărbatul cel nouĺ. în altă zi, el a încercat să aducă în pântecul mameio femeie frumoasă, aproape la fel de frumoasăca mama.însă mama a vomitat zile întregi de durerebărbatul a suferit mult, dar a înțelesși femeia a fost invitată…

  • POEZII

    diego, îmi pare rău

    la început mi s-a părut cămi-am luat o pisicăsă învăț de la eace înseamnă să ai un copil.să învăț ținutul în brațe noaptea, așteptatul pe hol la doctor, mângâierea, liniștea, mândria, independența, egoismul, zgâriatul, frica, dorul. chestii dastea. și aceste lecții s-au întâmplat, dar nu despre ele este vorba. scriu asta acum bolnav, în pat, și langă mine e această pisica,aparent simplă, dar un monumentde răbdare și compasiune pentru mine. ea este dincolo citind poveștibăiatului nostru.e noapte, Diego a avut glicemia doar 286 în seara astași nu i-am făcut decât o unitate de insulină.ne așteaptă cel puțin încă 2000 de aceși cel puțin 5l de insulină,în următorii 5 ani.  ne-am luat…

  • POEZII

    aventurile omului colivie

    mamă îți spun sincer,eu n-am crezut că mi-au ieșit vreodată.simteam că e ceva de care nu m-am prins.mă citeam uneori șinu înțelegeam de ce nu devenea.– ca un copil care scuipă-n țeava aia de corneteși se întreabă ce-a făcut prost,de nu a zburat sărăcia aia până în celălalt capăt al străzii. morții lui de scris. am avut mereu impresia că am furat,destul cât să se vadă că sunt altfel. :)să mă văd eu în apă, liniștea din umbra ploii.scriitor de weekend – superstar de nichel.super amalgam de umor și anxietate,supe amare de tratat răceala lumii. e unu și puțin, eu unu și puțin.uite-mă cum scriucu noapte-n cevicalăca un bisturiu –…