anul nou în Rahova
Asta nu e pentru tine, o scriu să nu uit.
Nu mai țin minte bine vârsta acestor amintiri,
de parcă am avut aceeași vârstă toată copilăria mea.
Era ajunul anului nou, aveam strânși bani de la colindat
și m-am gândit să mă duc în spatele blocului meu
la un magazin pe care îl numeam „baraca”,
să le cumpăr un fel de cadou părinților mei.
I-am luat lui tata un Gauloises Blonde roșu,
pachet mare, lat – îi cerusem vânzătoarei cele mai scumpe țigări,
iar mamei mele un săpun Camay,
unul roșu – tot cel mai scump.
Au fost foarte surprinși – parcă le luasem mașini decapotabile.
Am repetat acest obicei ani la rând
alături de sora mea,
până ne-am făcut mari.
Cadourile în timp s-au schimbat,
noi ne-am schimbat
și au devenit tot mai greu de ales
și ai mei – ca noi toți, de altfel – mai greu de surprins.
Scriu asta zâmbind. E o amintire bună.
Ajunul anului nou era o după-amiază
plină de căldura bucătăriei,
auzeai din toată casa casetofonul Nei
care stătea pe marginea colțarului, lipit de faianță,
cum învârtea ori o casetă cu Vacanță Mare
ori una cu Azur.
Parcă îl și văd pe tata cum fredona în fața aragazului
sau cum râdea cu mama în timp ce pregăteau de mâncare.
Găseai pe masa din bucătărie
mereu ceva de mâncat,
fie că era un cozonac de la bunica mea,
resturi de la salata de beuf,
păhărele de coniac,
castronul alb de maioneză căruia îi arsesem eu fundul,
linguri de lemn,
poate o sticlă de Capone Pesca
sau un țoi de vișinată.
Ani la rând ne vizita bunicul Ion – tatăl mamei mele
dis de dimineață, să ne spună „la mulți ani” și să ne pupe.
Se întindea mereu la un păhărel cu ai mei
și pleca apoi spre casă în Ferentari, la bunica Maria
care și ea încălzea o casa cu bucătăria plină de mâncare.
Afară, pe geamul mare de la bucătărie
se auzeau toți copiii din lume și toate pocnitorile.
Parcă era toată lumea în bucătăria ta.
Era mereu ceva pe foc.
Până la prânz, când mama și tata se culcau
și noi rămâneam la televizor.
Era o zi plină de lene, lipsită de griji, stres sau neliniște.
Fără amintiri cu nod în gât, vizite prin cimitire,
fără calcule, promisiuni, muncă,
planuri și drumuri care mai lungi,
care mai grele.
Așa venea anul nou în Rahova.
