un titlu care sa spuna totul
si ma gandeam acum ceva ani sa scriu o poezie cat toti poetii. un fel de monument, o incercare, un morman de carne nobila
dar ca un orb, am iubit doar varful bastonului ajutator nu si
mana care il tinea.
am mancat din femei nevinovate doar muza si le-am golit ca pe niste pepeni galbeni.
nu am gasit decat dulcegarii ieftine in amestecul de alb, negru si sange in care se spala orasul asta.
au ajuns toti baietii astia tineri, aceste cicatrici ale adolescentei in format a4 doar o galeata de taste
de caractere si litere si cifre
prinsi undeva intre talent, foame si frica de anonimat.
poezia este ca un implant cu silicon,
pieptul plin, inima goala.
