oameni mai multi

oza

*La o cafea cu Moartea, la varsta mea.

Oameni mai multi, oameni mai multi, mai mandrii, mai urati. Mai imparte tabla Tata si vinde-ma odata! Ca-i multa ceata si bravada de la harti pan la taraba.

Visam la lumea de apoi cu tineretea-n varf de turn, dupa ce adevaru se va umple ochi si ochii vor vedea ca nu exista nici un drum. Lumea-i pionul, oamenii tin nebunii si sahul e un joc plictisitor in care mi-am uitat stapanii.

As vrea sa uit pianul, viorile si notele, sa uit zambetul tau cand numarai bancnotele. Sa uit hainele tale sobre si parul rar inchis, sa uit cartile vechi de joc, tarot incins, pantofi cu toc, geanta in loc de coasa si cojoc.

Aveai ochii albastrii si pielea rea, ciobita, buzele mari si sanii tari si te priveam ranita de sute de eroi si armasari. Dezamagigea iti sticlea-n margele si pahare, ceva mai tare si…

Moarte imi gandea cu voce tare:

“Mi-e dor de omul ala care, isi lasa frica-n inchisorare si inima in soare, scrisul intre covoare si ochii in sertare. Mi-e dor de o exceptie, de-un gest enorm, de-o lume mica, de sentimente simple, de-o viata simpla.

Sa nu uiti niciodata tinere ca esti decat o virgula intre un adevar si altul. Ca multi arcasi rup patul si dorm cu tolba plina de urale, o ploaie de sageti si-un cimitir plin de coroane si alt asfalt descalta alte palme, tara de caini, popor de maini la spate.

Eu n-am pierdut destule sa pot iubi o lume care-mi trece omul potrivit la locul potrivit dar nepoftit si nevoit sa plece. Palme lovite fara lege, mila de brici si trece timpul asta, p’aici cu asa tupeu!

Ce poti sa-i zici? Nu zici c-am 25, parca mereu am fost batrana, cum imi dadeau drumul la mana cum mai pierdeam un an, o luna. Mi-e frica de siguratate, de liniste, de mine, de moarte, zise Moartea.

Sunteti toti reci ca inima zapezilor ramase, ravase lase, cersiti putere, serpi lungi cu inima ascunsa in curele, in gulere si steme, doar firele ce sar din piele, furtune mici cu mame drene, puroiul sincer si vinul alb, absenta din cer si ingerii mei calatori nu tin de cald cand tremur in oglinda, cand este gol in pat. Cand poate mor si nimeni nu stie! Ingropata-n hainele mele cu ochi de jucarie.

Martir precoce pentru iubirea voastra, tocuri cui in palma mea pe crucea nimanui.

N-ai cui sa-i spui iubita? Zi-mi mie draga! Traieste clipa!”

Si eu i-am zis:

E ziua ce se naste greu, caderea somnului din pat, drumul opac si munca ce-ti mananca lupta cu pofta de sarac, semeni de suportat, banii la fel de mici ca tine si monstrii de sub pat care-ti prescriu pastile – Ia una azi si 10 maine.

Prea multa galagie!
Liniste! Scriu poetii.
Plang barbati.
Vorbesc peretii!

Desenul varfului de deget ce cade-n decolteul vietii.

Si moarte-mi spuse, cu glas slab:

“Octavian, mananci cacat! Da esti baiat de treaba, imi pare rau ca iar te las da am lectii de dans la 7, tre sa ma vad cu cineva la 9, am accident pe DN1 si uitate si tu, iar ploua!”

Si ne-am zambit, m-a sarutat si a plecat din cafenea. Si stii ce-i mai urat la ea, nu ca ar fi ok in rest, da mereu, mereu…

Doar eu platesc.

5 Comments

  1. Genial! Mereu v-am vazut pe voi doi(Steleverzi) geniali si nu va ascult de ieri, desi ma bucur enorm pentru voi ca urcati pe zi ce trece si sunteti tot mai ascultati si mai apreciati, cum si meritati sa fiti…sunt oarecum gelos…ca am adormit cu voi de multe ori in casti, m-ati inspirat sa scriu de multe ori si direct sau indirect mi-ati dat sfaturi si mi-ati “slefuit” cuvintele…
    Sunteti niste oameni mari, cu caractere mari si meritati enorm de multe si sper sa dobanditi ce meritati.
    Este geniala poezia, mi-a dat fiori si asta e cel mai important, cand simt ceea ce citesc sunt sigur ca citesc ceva foarte foarte bun.
    Felicitari si pentru MSRM, foarte bun albumul! Astept mai multe, imi e dor mereu de randurile voastre si de muzica voastra!
    Multa sanatate si inspiratie:*
    Cu drag, sufletul in care se izbesc si se absorb fiorii si sentimentele din cuvintele voastre!

  2. “E ziua ce se naste greu, caderea somnului din pat, drumul opac si munca ce-ti manaca* lupta cu pofta de sarac, semeni de suportat, banii la fel de mici ca tine si monstrii de sub pat care-ti prescriu pastile – Ia una azi si 10 maine.”

    Octavian, te apreciez prea mult ca sa troll-ez, dar e “mananca” chiar si fara diacritice.
    Foarte tare scrisu`. As vrea sa il aud pe un LP, ceva.

  3. “Octavian, mananci cacat! Da esti baiat de treaba, imi pare rau ca iar te las da am lectii de dans la 7, tre sa ma vad cu cineva la 9, am accident pe DN1 si uitate si tu, iar ploua!”

    tare

  4. Acum cativa ani iti ascultam versurile in trepidatii. Apoi te-am uitat asa cum uiti o tigara aprinsa in scrumiera cand esti strigat si trebuie sa pleci in graba. Te-am regasest aici si atat iti spun: ”Bă, ești prost? Scrii prea frumos. Mulți morți poeți te-ar săruta pe frunte părintește.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *