Năravul

Și uneori mă-ntind peste scris,
Ca o scândură lungă cu ancoră.
Mă scutur de sfori și învins,
Sorb marea care mă apără.

Fă banii, banii, fă banii, banii.
Fă banii, banii pentru lupi și canalii.

Doamne, Doamne, cer rest Tată,
Unde am lasat loc
să se piardă
din noroc.

E doar o zi grea, nu o viață grea.
Îmi tot repet asta în cap și se topește…
ca o caramea.

la la la la la
La poalele monștrilor, pe scările proștilor,
În casa Domnului, sub soarele omului,
În mirosul măștilor, la mila jegoșilor,
Acolo mi-am lăsat dracii, muzele și sacii.

la la la la la,
La baza munților, în zgomotul nunților,
În balanța racului, la marginea lacului,
În tăișul porților, în brațele morțiilor,
Acolo mi-am lăsat părul, sufletul și dorul.

Da năravul, ba.