marea rătăcire

Se vede de la o poștă,
Ca o curvă,
Toată mascarada.

– Părinte,
Începe să-l tragă lumea înapoi
Din pământ și noroiul stă 
Ca dintr-un gât să îl scuipe.
Nu știu cât mai pot să-l țin.
Nu știu cât mai pot să-i spun:
Stai cuminte, puiule.

O mână mică, plină de sânge. 
Unde e restul?
O mână mare, ține de cruce.
Irelevant.

Am niște mine în mine,
Sătul de noi doi.
Mă mușcă din piept,
Mă-njură în gura mare,
Mă zgârie tare din burtă,
Până îmi vine să te strig,
Pe numele tău de slugă.
Da nu fac asta, îl țin tare,
Și ție îți spun simplu că

sunt
bine, puiule.

Deși am observat că
nimeni nu e bine.

Un fel de marea rătăcire 
în care ne bălăcim.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *