în jos

un bătrân pe ponton mi-a șoptit,
zâmbind, răgușit și curat:
“banii nu aduc fericirea,
ce-i fericirea pentru un om bogat?”

pasaje în care se pierde curajul,
străzi întinse ca fașe pe răni,
cuvinte care-și așteaptă etajul,
în străluciri de cruce și munți de gunoi.

fata morgana din arșita gri,
gume pe asfalt și copii de nimic,
ofertele de nerefuzat.  ai dinții tociti,
palmele clești – totul e ceva de mâncat.

ochii-s uscați, Ene-i sătul și senil,
mă simt ca adidașii mei cei mai purtați.
undeva-i un copil cu părinții plecați,
ce-mi pasă că-i cerul senin?

gândăceii ăia roșii de mac,
știi? ochii Domnului meu.
nu-i mai văd când mă plimbă în parc
dorul de-a ține un zmeu.

treceau vapoare mari, romane,
pe mare, la galere cu bieții de noi,
eram bucuroși că avem de mâncare
dar toți trăgeam înapoi…

un bătrân pe ponton mi-a șoptit,
zâmbind, răgușit și curat:
“banii nu aduc fericirea,
ce-i fericirea pentru un om bogat?”

și am mers și azi
până la margine
și am privit zâmbind

î
n

j
o
s

și mi-am adus aminte
cine e
băiatul ăla care
făcea o sărbătoare
din orice drum stâncos!

4 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *